Sa ne descretim fruntile....

Statele Unite ale Americii organizeaza un concurs de avioane, intitulat „Cine construieste cel mai mare avion din lume?”.
Pe pista uriasa a unui aeroport din Arizona aterizeaza primul concurent, un avion construit de armata SUA. Coboara echipajul avionului, si in secunda urmatoare sunt inconjurati de juriu, autoritatile locale, presa, si bineinteles publicul, citeva mii de curiosi.
Prima intrebare:
-Ce marime are avionul?
Seful de echipaj raspunde prompt:
-Are lungimea de 650 metrii…
-Nu! Nu! Nu ne intereseaza masuratori! spuneti-ne va rog, ce are avionul in interior, ca sa putem juriza exact.
-Inteleg! Avionul nostru are 1000 de locuri pe scaune la clasa economic, 400 de scaune la clasa bussiness, 5 cocktail baruri, doua restaurante, salon de infrumusetare, sala de biliard si multe altele.
-Impresionant! aclameaza juriul. Printre altele, sa nu ne spuneti ca aveti si piscina in avion…
-Ba da! Doua piscine, una pentru copii si una pentru adulti.
-Incredibil! Fantastic!
Juriul se apuca sa dea notele: cinci note zece.
La acest concurs de avioane, urmeaza al doilea concurent. Un avion construit de armata rusa. Coboara echipajul si incep iarasi intrebarile:
-Cat este de mare avionul construit de dumneavoastra?
Seful de echipaj raspunde:
-800 de metrii in lungime, si cirumferinta aripilor depasesc un kilometru…
-Nu! nu! nu ne intereseaza masuratori, raspund cei din juriu. Spuneti-ne ce se afla in interiorul avionului, ca sa va putem da note!
-Asa! Avem urmatoarele: 1500 locuri pe scaune, un pluton de infanterie cu locuri in picioare, 300 de parasutisti, 50 de tancuri, 20 de tunuri, infirmeria cu 30 de medici si asistenti, cantina, depozit de munitie.
-Incredibil! ofteaza juriul. Nu se poate! Altceva mai aveti?
-Bineinteles. Mai avem o unitate de rachete nucleare si un laborator chimic.
-Nemaipomenit! ofteaza din nou juriul.
Dupa cateva minute de deliberare, juriul afiseaza notele. Din nou doar note de zece.
Ultimul concurent este asteptat pe pista de aterizare, dar apare doar un echipaj.
Reporterii foarte mirati intreba:
-Voi cine sunteti si de unde veniti? Unde este avionul vostru?
-Noi reprezentam aviata Romana. Eu sunt copilotul Dumitru, purtatorul de cuvant la acest eveniment.
-In regula! Dar totusi, avionul unde este?
-Din pacate, avionul s-a intors in Romania, nu am reusit sa aterizam pe pista aceasta. Am facut mai multe calcule si am constatat ca este imposibil sa aterizam pe aceasta pista. Pur si sumplu nu este destul loc. Dar am adus schitele avionului nostru. Avionul are lungimea de…
-Nu! Nu! Nu! il intrerupe un jurnalist. Pe noi nu ne intereseaza dimensiunile! Spuneti-ne ce aveti in interiorul avionului? Cit spatiu? Cate locuri?
-Ah! Cum sa va spun… Este imens!
-Bun! Dar totusi, acesta este un concurs de avioane, ne intereseaza cat de imens? Americanii au restaurante, piscine… rusii au tancuri… voi ce aveti inauntru?
-Nu am facut o lista exacta, dar am sa va dau un exemplu: La primul zbor cu acest avion, am decolat, am luat altitudine si a inceput sa vibreze putin aripa stanga. Am verificat
instrumentele de bord, dar nimic. Totul era in regula. Conditii de meteo bune, dar totusi nu stiam care ar putea fi cauza. Vazand acestea, domnul comandant Marinescu imi ordona: Dumitrule! Scoate Loganu din garaj si da o fuga pana in aripa stanga si vezi daca este vreo problema acolo. Urmez instructiunile, scot Loganu, merg in aripa stinga si odata ajuns acolo ce vad ochii mei? Pe stadionul de fotbal, ca avem cate un stadion in fiecare aripa, era meci Romania-Ungaria. Suporterii faceau valuri, sareau ca dementii in tribune, aruncau petarde, ce sa va spun, intr-un cuvant era un haos. m-am dus apoi la terenurile de tenis din aripa stanga si acolo nu era nimeni, apoi m-am dus si la sala de atletism, si nici acolo nu era nimeni. Atunci am realizat ce s-a intamplat de fapt. S-a miscat centrul de greutate si a trebuit sa intrerupem meciul de fotbal. Am anuntat prin statie sa nu mai faca valuri pentru ca am decolat. Au mai fluierat si strigat cateva minute, apoi s-au linistit,a disparut vibratia,si am plecat inapoi spre cabina. Nici nu am ajuns bine in cabina ca zice iar domnul comandant:
-Dumitrule! Scoate Loganul din garaj si da o fuga pana in aripa dreapta. Acum este o vibratie de acolo. Vezi ce se intampla!
Bun. Merg iar in garaj,scot Loganul si merg in aripa dreapta. Acolo, ce sa vezi? In cadrul parteneriatului NATO, o unitate romana de tancuri si una germana faceau trageri la poligon. Unii trageau din mers, altii din opriri scurte. Viraje strinse, motoare ambalate, normal ca vibra aripa…nu?! Ne-am chinuit ceva sa-i oprim si pe astia, le-am dat prin radio…am pus cativa soldati sa traga rachete de semnalizare. Incredibil ce era acolo! Trageau cu proiectile adevarate. Daca sarea o schija unde nu trebuie? Nimeni nu s-a gandit la asta.
Cei din juriu, au ramas toti gura casca:
-Uaaauuuu!
Apoi copilotul Dumitru continua:
-Stati asa, ca asta nu-i nimic! Am rezolvat si cu vibratiile din aripa dreapta, ma intorc in
cabina, si acolo comandatul foarte suparat imi spune: – Dumitrule! Ma trage curentul de vreo jumate de ora, dute si vezi in coada avionului, mai mult ca sigur, femeia de serviciu a uitat si usa si geamul de la baie deschise- Ce era sa fac acum? Am luat din noul Loganul din garaj, am intrat la benzinarie sa alimentez ca era rezervorul aproape gol, si apoi am mers spre coada avionului. Cand am ajuns era deja intuneric afara. Si domnul comandant avea dreptate: usa si geamul de la baie erau deschise, lumina lasata aprinsa si in jurul becului se invarteau avionul american si cu cel rusesc.