Excursie prelungita

Gata, hai cã vin ºi eu cu aventurile mele din primul concediu din 2012, dupã o liniºte destul de prelungitã. Deci sã facem gãlãgie, conform principiului " Eu vara nu dorm!". Concediul s- a desfãºurat în perioada 25.06.- 07.07.2012, pe itinerariul Bucureºti- Piteºti- Rm. Vâlcea- Sibiu- Ocna Sibiului(cazare)- Sebeº- Alba Iulia- Turda- Cheile Turzii- M- þii Apuseni (cazare)- ªtei- Oradea- Borº- Hajduszoboslo- Ungaria(cazare)- Oradea- Gilãu- Turda- Alba Iulia- Sibiu- Rm. Vâlcea- Piteºti- Bucureºti. Deci, am plecat din Bucureºti, pe data de 25.06.2012, pe la ora 05.45 spre Ocna Sibiului, o locaþie aproape nelipsitã din concediile noastre. Ne- am oprit puþin la M- rea Cozia ºi ne- am continuat drumul spre Sibiu în mare vitezã, chiar în prea mare vitezã, dovadã fiind dedicaþia pe care am primit- o din partea Poliþiei rutiere în valoare de 210 lei, achitatã pe loc, amendã pe care am încasat- o pe raza localitãþii Balota, pentru depãºirea cu mai mult de 30 km. a vitezei maxim admise. Aºadar, atenþie la neatenþie! Am ajuns cu bine la Ocna Sibiului, dupã ce am încercat ºi bucãþica de centurã a Sibiului, foarte bunã ºi utilã, deorece ocoleºte oraºul ºi ne- a scos exact pe drumul spre Ocnã, mai exact la 13 km. distanþã. Ajunºi în Ocnã, ne- am îndreptat cãtre campingul pe care îl mai vizitasem ºi în trecut ºi unde credeam cã ne vom petrece primele 3 zile de concediu. Nu a fost aºa pentru cã în camping lucrurile s- au schimbat în rãu, astfel: în primul rând preþurile, unde în urmã cu 2 ani plãteam cam 30 lei pentru campare ºi acces la lacuri, acum camparea costã cam 50 lei,respectiv, 10 lei persoana adultã, 5 lei copilul, 10 lei maºina, 10 lei cortul, nu s- a fãcut nimic pentru creºterea calitãþii serviciilor, decât amenajarea a douã ligheane cu apã ºi nu mai ai nici acces la lacuri. Ne- am pus pe întrebãri în stânga ºi- n dreapta pentru a gãsi variante ºi am gãsit. Un pic mai sus de camping lângã tabãra ºcolarã s- au fãcut niºte cãsuþe din lemn foarte cochete, noi (vechime 1 an) ºi în interiorul ºtrandului, deci cu accesul inclus în preþul cazãrii, cazare care s- a ridicat la suma de 70 lei pentru o camerã cu patru paturi. A fost aºa de bunã alegerea cã din trei zile câte ne propuseserãm sã stãm am stat pânã duminicã 01.07.2012. Aºa cum se obiºnuieºte la televiziunile de mare audienþã, pentru a capta atenþia telespectatorilor, vã avertizez cã urmeazã imagini ºocante cu oameni transformaþi ºi alte alea: [img]http:/1978_wanw1f9uq.jpg]


Ultima modificare facuta de nigab la Lun 09 Jul, 2012 11:13 pm

Aaa, am uitat sã vã mai spun cã atunci când spuneam de camping, era vorba despre cel de pe partea dreaptã, cum te duci cãtre garã, camping fãrã nume, de fapt, cred cã asta e ºi denumirea lui, Campingul Fãrã Nume S.R.L. , deoarece cel de pe stânga aºa numit Lacul fãrã fund, nici nu mai existã, deoarece din ce am înþeles nu a mai primit autorizaþie de funcþionare! Dupã pãrerea mea sunt chestii locale, deoarece sincer vã spun dacã Lacul fãrã fund nu a primit autorizaþie de funcþionare nu ºtiu din ce cauzã, nici Campingul Fãrã Nume S.R.L. nu ºtiu cum a primit autorizaþie de funcþionare?

Aºa, dupã ce v- am povestit desfãºurarea primelor douã zile care au fost mai deosebite, una fiind ziua sosirii ºi cea de- a doua fiind ziua plimbãrii prin Sibiu, de miercuri 27.06. pânã duminicã 01.07. am intrat într- o rutinã zilnicã specificã ºtrandurilor, respectiv bãlãcealã, înnãmolire, bãlãcealã între 08.00- 12.30, pauzã de prânz, dupã care acelaºi program ºi de dupã amiazã începând cu ora 16.30 pânã undeva în jurul orei 19.00. Cam asta fu cu Ocna Sibiului!
Dupã ce duminicã am strâns majoritatea bagajelor, luni dimineaþã dis dã morning ne- am aºezat la drum cu direcþia Turda, având în intenþie vizitarea salinei Turda. Am plecat din Ocnã pe la 06.30 pe traseul Sãliºte- Sebeº- Alba- Iulia- Teiuº, unde am vãzut un indicator care ne spunea cã dacã facem stânga din drumul principal ºi parcurgem 18 km. vom întâlni mãnãstirea Râmeþ. Hai sã vedem dacã este aºa, am hotãrât noi! ªi aºa a fost. Dupã ce am parcurs 18 km. pe un drum destul de îngust, dar neaºteptat de bun, asfaltat cap coadã, pânã la încã un km. dupã mãnãstire, mai exact pânã la intrarea în Cheile Râmeþului, am ajuns la mãnãstirea Râmeþ. Situatã într- un cadru natural deosebit, strãjuitã de niºte colþi de piatrã, ca niºte turnuri de veghe ºi un fir de apã care- i trece prin faþã, mãnãstirea mai beneficiazã ºi de hãrnicia maicilor, hãrnicie care se vede în tot ceea ce se întâmplã în interiorul zidurilor de piatrã care înconjoarã mãnãstirea.

Am întrebat în stânga ºi- n dreapta ce am mai putea vizita prin/ pe lângã Turda ºi toþi cei cu care am vorbit ne- au indicat Cheile Turzii. Aºadar ne- am întors un pic pe drumul pe care am venit dupã care am luat- o prin localitatea Mihai Viteazu de unde, la ieºirea din aceastã localitate, am fãcut dreapta ºi dupã parcurgerea a încã vreo 6 km. ºi o coborâre abruptã, chiar prea abruptã, am ajuns la intrarea în Cheile Turzii. Sincer, ne propuseserãm sã vizitãm ºi noi Cheile, dar prima impresie a fost tare demoralizatoare. În primul rând era foarte cald, cãldurã care pe semne cã ne- a fãcut tare pretenþioºi. Am lãsat maºina într- o poieniþã, dupã care am fãcut câþiva paºi, ajungând într- un mic camping. Acolo am gãsit o construcþie de tip vechi, o cabanã turisticã, aflatã încã în refacere cred cã de mult timp ºi încã mult timp de acum încolo, niºte cãbãnuþe, vreo trei la numãr ºi o terasã unde am ºi intrat în vorbã cu oamenii care o deserveau, pe care i- am întrebat dacã am avea unde sã ne punem ºi noi cortul ºi ce altceva am putea face acolo. Ne- au spus cã ne putem pune cortul în curtea acelui camping ºi bine- nþeles cã ne- au indicat vizitarea Cheilor Turzii, precum ºi practicarea pescuitului, dar în tot ce aveam dupã noi undiþe ºi lansete ne mai lipseau. Una peste alta nu ne- a plãcut ce am gãsit acolo ºi am hotãrât sã plecãm mai departe. Aºa cum am spus ºi pe la început, cel mai urât mi- a fost sã urc acea abruptã coastã care constituie drumul de acces în ºi din Chei. Am lãsat fetele pe jos ºi m- am pus pe urcat panta, mai târâº, mai târâº, dar l- am dovedit. Astfel, ne- am aºezat la drum cu direcþia Apuseni de care ne despãrþeau aproximativ 130 km. pe care i- am parcurs în urmãtoarele vreo 3- 4 ore, pe direcþia Mihai Viteazu- Câmpeni- Albac- Gârda de Sus, unde ne-am ºi oprit, mai exact la Pensiunea Mama Uþa, pensiune pe care am gãsit- o prin cãutare pe www. Am fãcut aceastã precizare deoarece, cred cã poate erau multe locaþii care meritau sã fie vizitate, dar ora la care am ajuns ºi oboseala acumulatã nu ne permitea sã stãm sã întrebãm din poartã în poartã ce ne putea oferi fiecare. Aºa, la Mama Uþa, am vãzut cã ne putem caza contra sumei de ... lei, cã ne putem pune cortul contra sumei de ... lei sau cã putem sã stãm într- o cãsuþã cu douã paturi contra sumei de ... lei. Ajunºi acolo am avut de optat între cort ºi cãsuþe ºi am ales cãsuþele, de fapt una singurã în care am intrat toþi patru, contra sumei de 30 lei/ noapte. Nu este raiul pe pãmânt dar, aºa cum am spus de multe ori, noi nu plecãm în concediu sã vizitãm camerele de hotel/ pensiuni, º. a.Nouã ne trebuie un loc unde sã punem capul jos, dar sã avem ce sã vizitãm, sã ne petrecem concediul ºi nicidecum unde sã dormim mai mult ºi mai bine. ªi în Apuseni chiar ai ce sã faci!

Dupã ce am vizitat peºtera, am luat- o înapoi cãtre maºinã ºi aproape sã ajungem la maºinã am vãzut un mic afiº la o casã care este pe partea dreaptã, cum coborâþi, aproape de parcare ºi pe care nu trebuie sã o rataþi sub nicio formã, cel puþin din puctul nostru de vedere ºi care vã spune cã puteþi, contra sumei de 2 lei, sã achiziþionaþi plãcinte cu brânzã sau cu afine. Spun asta deoarece ºi din pozele pe care le- am pus mai sus, vedeþi niºte plãcinte fotografiate. Aceste plãcinte ne- au plãcut foarte mult ºi de unde iniþial am cumpãrat ºi noi 2 buc.( una cu brânzã ºi alta cu gem de afine), sã vedem cum sunt, dupã aceea am mai comandat încã 6 buc. Una peste alta nu ne mai sãturam de plãcinte ºi asta nu era din cauza aerului sau a peºterii, ci din cauza gustului acestor plãcinte fãcute, de doamna care le pregãtea, ca pentru copii ei, nicidecum ca pentru o afacere. Am scris rânduri bune despre plãcinte aºa cã nu le rataþi dacã ajungeþi în zonã. Aºa cum am spus un post mai sus, ne- am întors pe drumul mai scurt, dar mai rãu, pentru cã este în amenajare. Am vizitat ºi Peºtera lui Ionele, unde am achitat, din nou, taxa de 7 lei de fiecare. Peștera Poarta lui Ionele este situatã în versantul drept al Vãii Ordâncușa, la o altitudine de 800 m, în calcare triasice. Se poate ajunge la ea prin Valea Arieșului, din comuna Gârda de Sus, urmând cale de 2,5 km drumul forestier ce pornește din centrul comunei spre Peștera Scãrișoara pe Valea Ordâncușa. Peștera Poarta lui Ionele este locul în care ies la luminã apele ce se pierd în ponoarele ºi dolinele de pe valea oarbã dintre Iapa (Dealul Frumos) ºi cãtunul Mununa. Aceastã a fost doveditã de colorãrile cu fluoresceinã fãcute de speologi clujeni. Este aceiași apã ce trece prin Peștera-aven Ghețarul de sub Zgurãști care se gãseºte la 130 m. distanþã. Colorãrile cu fluoresceinã fãcute de Clubul Polaris în finalul activului din Zgurãști au aparut în Poarta lui Ionele dupã 24 de ore, confirmând legatura dintre ele, dar și viteza extrem de mica de curgere a apei datoratã imenselor lacuri în care staționeazã. Apa saturatã cu calcar dizolvat precipitã pe distanța dintre peșterã și varsarea în Ordâncușa, 150 m mai jos și formeazã frumoase cascade de travertin și gururi. Intrarea în peșterã se face printr-un portal înalt de 22 m. Dupã primii 10 m, coborând panta de grohotiș întâlnim izbucul sub peretele stâng activ tot timpul anului. La 50 m de la intrare, galeria peșterii cotește în unghi drept la stânga. Urmeazã o sãritoare care se urcã ușor datoritã aderenței podelei, în fapt un perete vechi de gur. Galeria e foarte înaltã, 32 m. Peștera își pastreazã profilul avand podeaua acoperitã de pietriș sau bazine de tip gur. Dupa 20 m apare un nou cot de 90° la stânga. În fundul galeriei se coboarã spre fundul unui lac periodic, de obicei sec. La ploi puternice sau topirea zãpezii pe aici apare un puternic curent de apã care inundã întreaga podea a peșterii de la acest nivel. Daca la ultimul cot excaladãm marele dom de pe partea dreapã, dupa 12 m. ajungem în galeria superiorã. Este mult mai strâmtã și urcã în trepte. Gãsim și câteva formațiuni modeste, stalactite, stalacmite, scurgeri parietale- Bibliografie: ro.wikipedia.org/wiki/Peștera_Poarta_lui_Ionele.

Dacã ajungeþi acolo, nu pregetaþi sã achiziþionaþi PIN- ul de acces în acest spaþiu mirific! Acesta este cel purtat de una din fiicele mele ºi se prezintã sub forma unui tricou cu inscripþia I LOVE APUSENI! We chiar love Apusenii, dacã îmi este permis. Dupã aceastã micã excursie ne- am retras la mica noastrã cãsuþã, am servit o þuicomicinã, am mâncat ceva, a început o ploaie specificã muntelui care a durat destul de multicel, timp în care, sub acoperiºul unui umbrar, noi executam un joc de cãrþi, am ºi dormit un pic, am spãlat maºina, pregãtind- o pentru drumul de a doua zi ºi astfel s- a dus ºi ziua de marþi.

ªi dacã rezistaþi spuneþi- mi cã mai am!

Eu astept noi postari cu sufletul la gura. Nu accesez acest topic de pe telefon ca nu il pot vedea in voie, astept momentul potrivit si il deschid de pe un laptop cu ecran generos

Mulþumesc frumos pentru cuvintele frumoase pe care mi le- aþi transmis, chiar au fost bine venite. Întrerup un pic poveºtile mele de vacanþã, numai pentru a transmite gândurile mele bune, spre îndeplinirea dorinþelor( pe care le bãnuiesc), spre autodepãºire ºi obþinere de mari performanþe, tuturor sportivilor români care fac parte din echipa olimpicã a României. Mãcar aºa sã- mi exprim ºi eu susþinerea cã prin cel mai modern mijloc de comunicare, marea televiziune, se vede treaba cã nu prea e importantã reprezentarea þãrii ºi prin altceva decât prin certurile politice sau comportamentul conaþionalilor în diferite împrejurãri. Aºa cã din partea mea un puternic: HAI ROMÂNIA!