Bec aprins ulei, la relanti cand motorul este cald

schimbati uleiul cu 5w50 sau 10w60 daca are peste 150000km

inclusiv la ofaitele de jermania cu km dati inapoi merge 5w50 de la MOBIL1 ajuta arborele ala cu tuguiuri si paharelele alea de sus de la vartelnita sa nu mai tacaneasca exact ca in dansurile cu pocnit peste pantofi de la regele CI..BA .Ca sa nu folosesc un limbaj ingineresc sa mai priceapa si alogenul cum e cu oloiul...

preluare de pe motoclub

CE SPUN PRODUCATORII DE ULEI?

Cei mai multi producatori de ulei NU recomanda folosirea vreunui tip de extra aditivi. Uleiurile de calitate reclama includerea in continutul lor de pachete complete de aditivi necesare pentru exploatarea in conditii sigure motoarelor si pastarea parametrilor optimi intre doua intervale de schimb. Pe de alta parte, in general producatorii de ulei nici NU interzic adaugarea de extra aditivi. Spun in general pentru ca exista cateva voci care interzic cu vehementa orice imixtiune cu produsele lor, mai presus de toate remarcandu’se AMSOIL a carui argumente o sa le folosesc si eu pentru exemplificarea acestui punct de vedere.

[…] aditivii de ulei ca Slick 50, Prolong, Zmax, Duralube…etc., nu numai ca sunt total inutili dar in multe cazuri pot lucra in detrimentul motorului Dvs. FTC (Federal Trade Comission) s’a autosesizat si acuzat oficial respectivele firme de reclama inselatoare ce a indus in eroare consumatorii si i’au lasat sa creada ca produsele lor, adaugate in uleiul de motor, ofera o protectie si performanta superioara.

Mai toate firmele producatoare de extra aditivi pentru ulei au fost acuzate si uneori penalizate financiar de catre FTC: DuraLube, MotorUp, ProLong, Valvoline, Slick 50, STP…etc.

Fara a intra in amanunte, cam acestea sunt informatiile de baza despre extra aditivii de pe piata internationala: in general se disting doua categorii de extra aditivi, una pe baza de teflon (cu sau fara PTFE) ca Slick 50 si una pe baza de clorinati ca DuraLube cu un fel de “liant purtator”, de cele mai multe ori o parafina sau alt ulei mineral. Unele au un continut ridicat de molibden, zinc sau fosfor, toti agenti de presiune extrema care sunt daunatori functionarii normale a unui ulei datorita cantitatilor prea bogate folosite.

Teflonul nu face de fapt absolut nimic in interiorul motorului Dvs. Teflonul ar trebui incalzit la peste 400 gr.C ca sa poata adera pe vre’un material in scopul reducerii frecarii cum este in cazul tigailor pentru gatit (clatite) cu teflon. Cand sunt adaugate in interiorul motorului aceste particule suspendate de teflon in cele din urma se depun pe traseele de ulei reducand debitul si presiunea acestuia. In plus, filtrul de ulei se va incarca din ce in ce mai mult cu aceste particule si va sfarsi prin a deschide “by pass”ul.

V’ati muiat vreodata degetul in “Bleach”? Este al naibii de alunecos asa’i? Cam acelasi principiu si in cea de’a doua categorie. Adaugati suficienti componenti de clorinati unui “liant purtator” si amestecati’l cu un fel de teflon, molibden, zinc sau fosfor si veti reduce drastic orice frecare … cu exceptia un lucru “minor”: aditivii pe baza de clorinati amestecati cu ulei de motor impreuna cu aditivii deja continuti sunt expusi la temperatura si presiune si intr’un final formeaza… ACID CLORHIDRIC.

Secretul succesului acestor “miraculoase” produse a fost reclama inselatoare agresiva bazata pe lipsa de cunostinte a largului public in materie de chimie si fizica. Un exemplu a fost prezentarea deschisa publicului a unei masinarii de “masurat” reducerea frecarii. Era vorba despre un motor care printr’un ax era atasat unui disc metalic solid care prin intermediul unei parghii putea fi presat pe suprafata unei placi metalice. Forta de apasare (frecare) era masurata cu un “torque meter”. Totul la vedere, fara mamboo jumbo, fara smecherii … La testarea tuturor produselor de lubrefianti de pe piata, s’au obtinut valori cuprinse intre 20-40 lb-ft inainte ca motorul sa se opreasca datorita frecarii discului metalic cu placa metalica. Asta pana cand au scos la iveala produsul “magic” pe baza de clorinati “XXX” care a permis ca abia la o valoare de 140 lb-ft motorul sa se opreasca din invartit (parca ati vazut la TV aceasta reclama asa’i? Eu m’am intrebat mult timp daca si mai ales care e shpilu). Dupa aceasta demonstratie publicul se calca in picioare pentru a achizitiona acest produs “magic”… pana cand cativa reprezentanti ai producatorilor de ulei, deghizati in “simpli cetatzeni” s’au prezentat in fata masinariei si au solicitat testarea unei sticlute de ulei “obisnuit” a carui continut original fusese inlocuit. Stupoare generala! Uleiul “obisnuit” a facut ca la 140lb-ft motorul abia sa se balbaie! Operatorul masinariei, vizibil impresionat a intrebat ce marca si tip de ulei a fost testat. Era vorba se shampon de par “Head & Shoulders” care are in compozitia sa niveluri ridicate de ZINC CONCENTRAT ce are proprietatea de a se atasa metalelor feroase. Coca Cola va duce la acelasi rezultat. ZINCUL reduce frecarea si ofera protectie impotriva uzurii insa este prezent in pachetul normal de aditivi ai uleiului in proportii mult mai mici… Acum, chiar doriti sa bagati in motoarele Dvs. shampon “Head & Shoulders”?

Aditional, masinaria putea testa si “presiunea extrema”. In mod normal, datorita faptului ca uleiurile auto nu contribuie si la ungerea cutiei de viteze, ele nu contin aditivi de “presiune extrema” cum o fac uleiurile de cutie de viteze sau, intr’o mai mica masura, cele de motociclete. Acum, credeti ca producatorii de aditivi vor face astfel de demonstratii comparandu’si produsul “XXX” cu ulei de cutie sau macar de motocicleta? Nu Domnilor, ei compara merele cu portocalele![…]


Ar fi interesant de aflat si parerea producatorilor de aditivi “normali”, de la care producatorii de uleiuri isi procura “pachetele de aditivi” folosite in procesul de productie cum ar fi Lubrizol, Exxon-Mobile…etc.
Acestia au fost unanimi in opinia lor: operatorii de transport cu camioane n’ar trebui sa adauge nimic in ulei. Acest ulei este un delicat echilibru de 30-35 % aditivi amestecati in conditii controlate si procesate potrivit cu o anume baza de ulei mineral sau sintetic. Prea mult dintr’un anume aditiv poate reduce actiunea celorlalti, iar daca vre’un extra aditiv nu este compatibil cu orice componenta a uleiului rafinat, aditivul adaugat putand duce la distrugerea motorului sau cel putin la uzuri premature.

Uleiul de motor este astfel conceput incat sa faca fata cerintelor standardelor create de catre Comitetul Industriei si Inginerilor Lubrificatori, sub auspiciile Institutului Ameican al Petrolului (API) si Societatea Americana pentru Testarea Materialelor (ASTM). Orice ulei trebuie acum sa faca fata fiecaruia din cele 14 teste pentru a se califica standardului API. In plus, companiile producatoare de motoare pot oricand solicita teste suplimentare inainte de recomandarea folosirii unui anumit tip de ulei. Nemaipomenind de costurile de productie, numai testele in sine coste multe sute de mii de dolari. Uleiul, spun expertii, este o delicata balanta de proprietati chimice si fizice care poate cu usurinta “suparat”.

Un alt argument al producatorilor de uleiuri impotriva celor de extra aditivi este ca marile companii producatoare de uleiuri au ca angajati unii dintre cei mai buni chimisti, ingineri si oameni de stiinta din lume. Daca ceva ar mai putea fi adaugat pentru a’si imbunatati si mai mult produsele, credeti ca acestia n’ar fi facut’o deja? Evident acestia poseda cunostintele necesare, tehnologia dar mai ales resurse materiale aproape nelimitate. Si’atunci de ce nu suplimenteaza singuri sau nu “preiau” aceste companii de extra aditivi? Pentru ca NU AU NEVOIE!

Cum se face ca asa, peste noapte, un producator de extra aditivi vine cu o formula miraculoasa de aditivi fara a sti macar formula uleiului cu care recomanda amestecul? Raspunsul e ca acestia sunt niste sarlatani ce se folosesc de tot felul de trucuri pentru a impresiona publicul de consum, cu adevarat experti in arta reclamelor si nicidecum ingineri sau chimisti. De aceea FTC s’a autosesizat si, in multe cazuri, dupa un lung si costisitor proces multi de astfel de “producatori” au fost amendati cu multe milioane de dolari pentru reclama falsa, retragandu’li’se si dreptul de a’si mai eticheta produsele intr’un fel sau altul.

Asfel de puncte de vedere ca cel prezentat mai sus se reagasesc pe mai toate site’urile producatorilor de uleiuri , intr’o forma sau alta ele ducand la aceesi opinie-concluzie: stati departe de extra aditivii de ulei!
As putea continua zeci de pagini cu asemenea exemple, consider insa ca punctul de vedere exprimat a fost inteles restul discutiilor reprezentand doar variatiuni pe aceeasi tema.

In incheirea acestui prim punct de vedere cateva date concrete:
(http://www.carbibles.com/additives.html)
- Blue Corral, producatorul “SLICK 50” a fost amendat si a acceptat sa plateasca ca daune suma de 20 milioane USD
- Producatorilor de “DuraLube” le’a fost terfelita reputatia de catre revista “Car & Drive” care a repetat testele TFC cu acelasi (negative) rezultate… un motor tratat cu DuraLube a rezistat fara lubrifiant doar 11 secunde!
- “MotorUp” este in proces administrativ intentat de TFC pe baza aceleasi false reclame ca cei de mai sus
- “Zmax” a fost acuzata ca vinde de fapt ulei mineral colorat cu coloranti sintetici alimentari insa dupa mari framantari si preluari de actiuni, noua firma a fost absolvita de acuzele initiale, trebuind doar sa returneze 1 milion USD celor ce au cumparat Zmax inainte de 31 Ianuarie 2001.
- “ProLong” dupa un proces intentat de TFC si 18 luni de teste, nu a fost amendata in nici un fel si li s’a permis sa’si eticheteze produsul ca “Cel mai Puternic Ulei de pe Pamant”! Totusi, ei au fost luati in tarbaca de aceeasi revista “C’nD” care a repetat testul din reclama lor originala “prajind” un motor doar in 13 secunde de la pornirea fara lubrefiant (anterior “tratat” cu ProLong).


CE SPUN PRODUCATORII DE ADITIVI?


Nu mi’am propus sa fac o prezentare a calitatilor reclamate de diferitele firme in domeniu, ele sunt arhicunoscute de pe etichetele respectivelor produse si mai ales din reclamele TV si oricum am facut’o indirect in capitolul anterior unde aceastea erau combatute. Voi incerca doar sa ma concentrez pe verificarea acestora in practica.

Majoritatea producatorilor de aditivi vin cu aceeasi poveste.

Comentariile tipice sunt: “Companiile producatoare de ulei nu ne vor pe piata deoarece am putea sa le reducem vanzarile cu cel putin 10 – 20 procente si poate chiar si mai mult deoarece produsele noastre rezista mai mult in timp” sau “ Noi avem un produs inovator care este insa testat dupa metode clasice, perfomanetele sale reale ramanand in anonimat”…etc.
Multi se bazeaza pe probe de complezenta mai degraba decat pe teste standard. Uneori se fac referiri la “universitati prestigioase” fara insa a se indica concret vre’un nume. In mod normal, cand rezultatele unor astfel de teste sunt publicate, ele sunt descrise in amanuntime in special in cazul vre’unui nou inventat test, altfel lista ar trebui sa cuprinda teste si protocoale dezvoltate pe baza proceselor stiintifice aprobate de ASTM, SAE, API…etc.

Un punct de vedere este reprezentat de faptul ca extra aditivii au mai mult sens in cazul motoarelor uzate, cu multi kilometri de rulaj, care consuma sau pierd ulei, sau care au fost utilizate spartan sau chiar curse.

Se reclama faptul ca in zilele noastre, datorita restrictiilor in vederea evitarea poluarii, nivelul de fosfor din lubrefiantii comuni a fost drastic redus deoarece acesta ducea la distrucerea convertoarelor catalitice in special daca motorul consuma ulei. Fosforul este un aditiv anti-uzura, un extra aditiv bogat in fosfor putand compensa lipsei cu care uleiurile moderne vin din fabrica.

Toate comentariile si articolele negative nu sunt de fapt decat un punct de vedere al unor grupuri foarte restranse de interese, care poseda insa resurse materiale nelimitate.

In primul rand, producatorii de aditivi spun ca este important ca sa se faca diferentierea intre companiile mari si putinii producatori individuali ce au aparut pe piata cu produse insuficient sau uneori chiar deloc testate desi ei afirma acest lucru. Oricine poate imbutelia orice si lipi o eticheta ambalajului. Din cauza acestora s’a creat o impresie nu tocmai favorabila despre toti producatorii de aditivi. Exista la polul opus producatori de aditivi ce care’si vand produsele numai in urma unui lung si laborios proces de cercetare, dezvoltare si testare.

De exemplu Lubrizol afirma ca in anul 2005 a avut ca cifra de afaceri peste 4 miliarde de USD. Oricine la un astfel de nivel de afaceri nu’si poate pacali clientii la infinit. Exemplul include si alte firme precum Oronite, Ethyl, Invineum, Bardahl, Wynn’s, SFR, PowerUp, STP, Slick 50…etc.

Un alt argument des intalnit este ca producatorii de uleiuri nu’si imbunatatesc in mod voluntar produsele pentru a nu deveni atat de performante incat afacerile in sine ar avea de suferit datorita lungilor intervale in care acestea ar trebui inlocuite. Autoritatile competente gen API sau OEM isi dezvolta propriile specificatii pentru teste si nu vor accepta niciodata ca specificatiile lor au nevoie de imbunatatiri in performantele urmarite. Mai mult nici o OEM nu va declara oficial ca folosirea lui X sau Y aditiv va face sa se piarda garantia. Motivul nu este altul decat ca trebuie sa efectueze o baterie de teste care costa intre 5 sute de mii si 1 milion 5 sute de mii de USD per test. Adevarat, asta iar nu inseamna neaparat ca un anume aditiv nu poate produce distrugerea unui motor si tocmai din acest motiv marii producatori de aditivi isi supun produsele la teste suplimentare.

Am citit mai multe comentarii pro aditivi insa majoritatea bazandu’se pe acelasi argumente, a “hegemoniei” companiilor producatoare de ulei, care nu vor competitie, care nu vor ca produsele lor sa fie cu “adevarat” performante, care datorita puterii financiare dicteaza si controleaza anumite standarde dupa care autoritatile competente in domeniu isi desfasoara activitatea.

Un alt argument folosit de catre producatorii de aditivi este “feedback”ul impresionant de la populatie. Zeci si sute de declaratii particulare (a caror autenticitate eu nu o pot verifica), cu nume, adrese, povestiri despre masini si motoare care au fost vindecate miraculos in urma administrarii unuia dintre produsele de extra aditivi de pe piata.



CE SPUN PRODUCATORII DE MASINI?


Multi producatori de masini nu fac nici o referire la folosirea extra aditivilor in uleiurile recomandate. Mai mult, unii nici macar nu specifica o anume firma, indicand doar specificatiile indexului uleiului functie de tempreraturile de exploatare si lasand la latitudinea clientilor tipul si categoria uleiului ales.

Un exemplu oarecum hilar si aparant fara legatura cu subiectul nostru, gasit pe un forum, mi’a atras atentia in mod special: un posesor auto Nissan, nu mai retin modelul dar in orice caz este vorba de un model mai vechi, a gasit in cartea tehnica a respectei masini ca producatorul “recomanda” folosirea indicelui X (functie de temperatura) de ulei… MINERAL. Omului meu, de meserie fiind inginer mecanic naval, si avand oarece tangente cu lumea motoarelor si uleiurilor, i s’a parut ca aceasta “recomandare” este un pic deplasata. A trimis un email la adresa oficiala a firmei “NISSAN” cerand explicatii suplimentare si intreband daca poate folosi ulei sintetic (la aceleasi specificatii din cartea tehnica). Raspunsul nu s’a lasat asteptat prea mult si a fost cat se poate de scurt si concis: firma “NISSAN” nu recomanda folosirea uleiului sintetic ci numai mineral (la acel model specificat). Nevenindu’i sa creada ce citeste, a facut o vizita la cea ma apropiata reprezentanta “NISSAN” unde a expus cazul si a cerut explicatii. Dupa un oarecare timp de investigatii, cazul a fost elucidat. “Specialistul” care a raspuns mail’ului omului meu, nu era altcineva decat seful departamentului “VANZARI”, un excelent comerciant, insa FARA nici cea mai sumara pregatire tehnica!

Revenind la oile noastre am gasit totusi cateva puncte de vedere a unor producatori de masini care NU RECOMANDA folosirea extra aditivilor, in caz contrar consecinta fiind pierderea garantiei. Este vorba despre Volvo, Honda, Daimler Benz… Vor mai fi fost si altii insa mie numele astea mi’au ajuns.

Sal am avut aceeasi problema cu martor ulei aprins la relanti,in turatie se stingea instant pina la momentul desprinderii piciorului de acceleratie (motor 2.0 tdi vectra), dupa ce m-am informat aici pe forum am incercat prima varianta cea mai simpla si anume inlocuirea senzorului de presiune, de mentionat ca pierdeam ulei in timpul mersului lasam pata de ulei de fiecare data cind parcam masina,deci scutul era vesnic cu ulei.Problema a disparut total +pierderea de ulei.Multumesc celor care au postat!