Eeeeee, ia sa cetim noi ceva mai in urma...
Mustesc in continuare de frustrari pt ca am acelasi cazan de Zafira (luata de noua..) si ma uit in toate curtile vecinilor sa vad ce masini isi/nu-si permit...
hehehehe
P.S. ultimul plin l-am facut pe 12 septembrie. Inainte de asta a fost unul pe 22 august.. Pt. ca e mult mai fun sa mergi cu bicicleta. Si e si mult mai rapid.
Ceea ce va doresc si voua
zafirul a scris:discutia a deviat... nu are nimeni nimic cu cei care-si cumpara masini scumpe si f. scumpe chit ca-si permit chit ca nu, si fac foamea dupa.
Poate ca nu e o problema faptul ca acestia se uita de sus la tine. Poa' sa te doara undeva de asta. Treaba ta e treaba ta iar a lui e a lui.
Asta pina in momentul in care treaba trece dincolo de "doar_o_privire_scirbita".
Un exemplu:
citez din 24 Fun, articol scris de Dan Chisu. In ianuarie.
Salut. A trecut ceva timp de cand nu am mai scris in 24 FUN. Nu stiu de ce. Intr-o zi nu am mai putut sa-mi trimit textele si asa a ramas. Poate pentru ca nu mai aveam subiecte. A venit anul 2008, anul infinitului. Nu glumesc. Daca intorci 8 ala din coada iti iese infinitul. 200-infinit. Am fost, ca tot romanul, si eu de sarbatori la Predeal. Asta ca sa nu raman in Bucuresti. Pentru ca mi s-a intamplat cativa ani sa lucrez in noaptea de revelion; atunci cand am aflat ca nu am nimic de facut, am fost ca pensionarul in prima zi de pensie. Mi-a venit sa ma duc la serviciu. Dar sa revin la Predeal. Am ajuns pe 30 dimineata. Am parcat in fata hotelului meu si pe la pranz am hotarat sa dau o fuga pana la Brasov sa-mi ridic echipamentul de schi lasat de mult la un prieten. Cand sa plec realizez ca sunt blocat de ditamai masina de teren. Ma invart, claxonez, ma duc la receptie, intreb daca nu stie nimeni unde-i domnu' cu masina mare, dar doar umeri saltand primesc. Ma duc la centrul de inchirieri de vis-a-vis si nici acolo nu reusesc sa stabilizez umerii. Ma mai invart pe langa masina. Eram blocat perfect. Si nu eram singurul. Ma mai invart cat ma mai invart si, in final, cedez nervos. Nu ma apuc sa-i dezumflu cauciucurile ca un bun roman, ci plec pe jos la plimbare cu gandul ca ma duc la Brasov a doua zi. Ma intorc in doua ore si, culmea, masina mare tot acolo. Abia acum incep sa ma ener vez. Mai dau o tura pe la ridicatorii din umeri si constat ca tot la aceeasi mis care au ramas, dupa care ma urc la mine in camera sa trag un pui de somn. Nu pot, pentru ca ma obsedea za nesimÂÂtirea aluia si ma holbez pe geam ca sa nu-l ratez. Pe la 18 apare si omul meu. Ma imbrac relaxat si cobor ca sa-i dau o lectie de comportament. Ma ignora, nu se uita la mine desi dau din maini si din picioare, vorbind frumos, politicos, cu dvs. Sacait de politetea mea, se enerveaza si imi zice la pertu. "Auzi ba, tu ai venit la munte sa te plimbi de colo colo ? Diseara e revelionul, am crezut ca-ti permiti sa ramai aici." Am tacut. Am inteles. Am plecat. A doua zi mi-am gasit cauciucurile dezumflate. Happy New Year. La infinit.
Daca vreti, va pot da N exemple din astea. Din experienta proprie.
zafirul a scris:Revin...
Articol din EvZ.
Gianina Corondan
Un prieten de-al meu e pasionat de experimente pe ºosea. În consecinþã, ºi de senzaþii diverse, mai tari sau mai moi.De exemplu, a vrut el sã verifice reacþiile oamenilor în funcþie de maºina pe care o conducea.
Aºadar, a plecat la plimbare cu o Dacie amãrâtã, de-aia de pe vremea lu’ nea Nae. Ei, toatã lumea se lua de el, toþi îi barau calea fãrã sã se sinchiseascã, fetele îi aruncau priviri absente, nici mãcar scârbite, pur ºi simplu nu exista în ochii celorlalþi în afara momentelor când ãia aveau chef sã înjure pe cineva. ªi-atunci îl împroºcau din plin, îl mitraliau cu vorbe rãutã- cioase, violente, îl jigneau cu referiri la mama lui, îl intimidau apropiindu-se foarte mult de el într-un suprem gest de superioritate deranjatã.
Tipu’ a luat apoi un Tico. Micuþ, verzui, fâºneþ cum e Tico, ºi s-a infiltrat printre miile de pãtrãþele colorate care gonesc de colo-colo cu omuleþi agitaþi la bord, încinºi de vâltoarea traficului, convinºi cã ei decid soarta lumii atunci, în momentul ãla. Ei, ce credeþi? O micã schimbare de percepþie. Ceilalþi ºoferi erau ceva mai înþelegãtori, îl mai lãsau din când în când sã iasã din coloanã ºi sã pãtrundã pe altã bandã, îi clipeau cu o uºoarã simpatie, ba chiar o tipã i-a fãcut cu mâna ºi a ticãit din avarii, cã adicã îi comunicã ceva cât de cât. Nu ceva important, cãci când s-a apropiat fata s-a fãcut cã nu-l mai vede. Pesemne apãsase greºit. Mã rog, tot era ceva, o licãrire de simþãmânt. ªi asta i s-a întâmplat toatã ziua aceea, ºi în celelalte, alese prin sondaj, exact la fel. Prin urmare, nu era o simplã iluzie de-a lui, o speculaþie ieftinã. Doar era tot el, acelaºi care condusese acum un timp o Dacie. Cert e cã lumea îl mai ºi vedea, ºi cu ochi buni încã, chiar dacã oarecum absentã - adicã sã nu se întindã la mai multã simpatie, cã nu þine.
ªi apoi a trecut la Audi nu-ºtiu-de-care, de ultimã orã: bengos, v-aþi prins. Ei, cum credeþi cã era tratat în parcãri, în trafic, printre colegi? Ha? Extrem de amabil, da. Cu foarte multã consideraþie, da. Cu înþelegere, da. Cu îndrãgosteli subite din partea fetelor diafane, da. Cu „sãru-mâna“, cu „vã rog frumos“, cu „n-avem, dar pentru dv...“. Cu multã, multã prietenie, da. Acelaºi om era, în sfârºit, vãzut. Chiar prea bine.
Experimentul a reuºit. Ca sã fii vãzut în România, trebuie sã-þi luceascã ceva undeva, pe piept, pe maºinã, pe umeri. Da’, atenþie, sã nu-þi luceascã sãrãcia, cã nu funcþioneazã.
Asa ceva mi s-a intimplat chiar mie. I-am atras atentia unuia cu masina scumpa ca "i-a scapat" ceva pe geam... Mai avea putin sa ma ia la bataie ca mi-am permis. Un sarantoc ca mine care are doar Zafira.
Si da, sint frustrat din cauza asta.
Pt ca daca tac sint complice la mizeria asta care ne inconjoara.
Dark mode
Cea mai mare comunitate Opel