Am gasit un raspuns bun de trimis celor de la Amnesty International.
"
România cu lanþul de gît
Lanþul e de aur, România nu mai ºtim prea sigur ce mai e ºi a cui. Realitatea demograficã s-a schimbat brusc, ca o furtunã sositã din senin. Sîntem sub ocupaþie, dar nu se vede nici o armatã. Sîntem colonizaþi de o populaþie certãreaþã ºi nesimþitã, venitã din nici o stepã, adusã de nici un avion. O populaþie care a evoluat în interiorul corpului naþional, ca fetuºii din Alien, ºi care iese acum prin burtã, urlînd din toþi bojocii: "Am avere, am valoare!".
E ca ºi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maºinã de mîl uman care acoperã încet-încet naþiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade ºi a lui Nichita. Incubatoarele de incubuºi din cartierele periferice, fabricile de cetãþeni ale lui Ceauºescu, tradiþia celor 15 copii în sãlaºele de nomazi, cine mai ºtie? Lumea de pe stradã nu mai e cea pe care o ºtiam din copilãrie. Tata Ioane ºi Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, fãcutã la 1870, au lãsat în urmã un copil, care a mai fãcut un copil, blond ºi bucãlat ºi bine crescut, cu care mã jucam acum 40 de ani. Pînã la urmã, a plecat în strãinãtate, la studii ºi nu s-a mai întors niciodatã. La fel, jumãtate din stradã: urmaºii burgheziei care a avut timp sã dospeascã elite. În locul celor dispãruþi, au apãrut rufele colorate întinse la uscat ºi boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea sã nu scuipãm pe jos, s-a aºezat bunica ce-ºi trimite nepoþii dupã bãuturã. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca ºi cum o prezenþã grea ºi absurdã s-ar fi aºezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam cã e bine ºi mai ales peste ce credeam cã e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetãþeanul român, cu lanþul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cãzneºte sã-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi cã eºti tu mai dãºtept? Ia sã vãd ce maºinã ai!". Noul domn Goe nu mai e nici mãcar simpatic: e viitor combinator ºi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreþi voi, în afarã de viitorul þãrii lui, care se va mulþumi, de la un punct, doar cu trecutul.
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaþia care ne înlocuieºte nu mai e nici mãcar ridicolã. E dincolo de asta, în sensul cel mai rãu ºi primitiv cu putinþã. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cîteva zile, am vãzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhãmate la coºciugul lui Caiac, în semn de veºnic respect pentru o viaþã de crimã ºi muºchi în sînge. Oamenii ãia care dãdeau ordine poliþiei se pregãtesc sã dea asaltul final, spre puterea oficialã, dupã ce au pus mîna pe cea simbolicã: ascultãm muzica lor, ne refacem reperele dupã valorile lor, sîntem cãlcaþi de maºinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeanã ºi moda corectitudinii politice ne învaþã sã mulþumim frumos pentru asta ºi sã ne ºtergem la gurã. Am fost o naþiune, devenim o sumã de triburi. Sîntem o þarã ocupatã de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O þarã pusã la respect cu pumnul plin de tatuaje, o þarã în care fiul naiv ºi sãrac al þãranului (cîþi or mai fi aºa) îºi face educaþia din textele de pe Taraf TV ºi meseria de la ºuþii cu care se întîlneºte la Gara de Nord, cînd se dã jos din autobuz. Marginea lumii s-a rãzbunat dînd buzna în centru, pusã pe jaful identitãþii naþionale, întocmai ca barbarii care nãvãleau în Roma, surprinºi cã localnicii n-au puterea sã lupte.
Þara cea nouã, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee ºi-n cãrþi. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de românã se poate retrage în privata din curte, unde îºi va îndeplini ultima menire, neprevãzutã de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele rãmîn sã sfideze eternitatea. Cu ele nu poþi sã te ºtergi la fund.
Chiar dacã ai vrea."
Sursa aici:
http://www.dilemaveche.ro/i...ticol&id=9007
Mentiune: Textul face referire si la cei ce-i copiaza pe tigani (din nefericire tot mai multi). Cel putin asa inteleg.