Vacanta 2017, cu Opel Meriva prin Italia,Croatia, Serbia

Va salut prieteni!
După aproape 3 ani, vin cu o nouă poveste de călătorie, de această dată cu Opel Meriva, productie 2007, motor Z16XEP. Călătoria am planaificat-o de la începutul anului urmând să trec prin Ungaria, Slovenia, Italia, Croația, Serbia. Pentru aceasta am rezervat din timp locurile de cazare la Veneția, Roma și Zagreb, despre care voi vorbi la momentul cand voi descrie impresiile din zonă. Am structurat vacanța pe trasee de maxim 1000 km sau mai mici după cum urmeaza. Prima zi până la Oradea, a doua zi până la Veneția și cazare 3 nopți, apoi Montechiari – tranzit una noapte pentru a vizita niste prieteni, după care Roma 3 nopții, apoi o noapte la Alatri la rude, după care Zagreb – 2 nopți și în sfarși din nou acasă.
Partea I.
Totul fiind pus la punct, după o întâlnire scurtă cu participanții la Opel fest Moldova la Iași pe 29.04.2017, în ziua de 01.05.2017 ne așternem la drum până la Oradea unde facem popas la Hotelul Melody. Nu mai descriu traseul, am mers lejer, drum puțin aglomerat. Ne plimbăm puțin prin Oradea, apoi la orele 22,00 trecem la odihnă. Dimineața plecăm în jurul orei 07,00 gândind că la Vama Borș o să fie aglomerație întrucât autocamioanele au avut interdicție până la orele 23,00 din noaptea precedent. In apropiere de punctual de control observăm coloana de autocamioane care se întindea pe circa 2 km. dar noi trecem în față, alimentăm la o benzinărie de unde luăm vignetă pentru Ungaria. Incercăm și pentru Slovenia, dar nu aveau decât pentru 7 zile la 19 euro în condițiile în care pentru o lună este 30 euro, așa că ne limităm doar pentru Ungaria, aproape 10 euro. La trecerea frontierei am așteptat circa 15 – 20 minute timp în care soția își făcea agriji că aveam în mașină 2 litri de țuică și vreo 20 de vin. Dau cărțile de identitate, suntem verificați la portbagaj, nu și în interiorul mașinii unde erau tuica și vinul, primim OK-ul și îi dăm bătaie. Nu mergem mai mult de 30 km și întâlnim peste un pod arcuit o limitare de viteză de 60 km/h, fapt pentru care reduc viteza, ajung in vârful podului și la vale aproape de finalul zonei déjà aveam 80 km/h când la circa 300 m in față o mașină de poliție mascată mai ceva ca polițiștilor noștri de la rutieră stătea la pândă. Soția îmi spune ” gata ai luat radarul”, fapt pentru care acum aștept plicul.
Intrăm pe autobandă conduși de rudimentarul nostrum GPS – luat de la Metro acum vreo 3 ani cu 125 lei, trecem pe lângă Balaton și intram în Slovenia. Luăm vignetă pentru o lună de zile ca să avem și la întoarcere, alimentăm cu benzină, facem pauza de masă, apoi la drum. Am uitat să vă spun că înainte de plecare am instalat și eu pe mașină o stație radio portabilă PNI Escort 8001. Autobanda este perfectă și din când în când mai comunicam prin radio cu câte un roman prin stație să-mi confirme dacă merg în direcția bună. Când să trecem spre Italia, prin munți nu m-am preocupat să alimentez din timp așa că la un moment dat s-a aprins beculețul în bord, moment în care am văzut pe GPS că nu prea am stații PECO în apropiere și atunci mi-a intrat morcovul cu tot cu frunze undeva. Vedem ceva galben pe lângă autobandă și am zis gata am găsit benzină. Ieșim de pe autobandă, trecem prin bariere, ne învârtim vreo 3 km ca să constatăm că acel ceva galben era un punct de acces spre autobandă pentru vignetă. Fac o manevră riscantă și întorc mașina în intersecție și revin pe autobandă și la circa 20 km găsim PECO și alimentăm. Intrăm în Italia, tot fără control, luăm tichetul de intrare pe autobandă și în apropiere de Veneția o luăm către San Biagio di Calallta, moment în care din greșeală intru pe la bariera pentru telepass. Dau să bag tichetul și nu găsesc nicio gaură la aparatul de la barieră fapt pentru care cobor din mașină să cer ajutor. Deja vreo doi cu mașinile care veneau după mine au dat înapoi și au mers la altă barieră. Am văzut că nu mă bagă nimeni în seama, am claxonat de vreo 2 – 3 ori, timp îm care s-a ridicat bariera și am plecat. Urmează probabl să-mi trimită nota de plată cei din Italia acasă.
După 950 de km. parcăm la Hotel Agli Olmi din San Biagio. Hotelul este într-o zonă liniștită, în apropierea unui centru commercial și la circa 40 km. de Veneția. Hotelul este curat, cu camera micuțe, cu baie și acces la internet, restaurant cu bucătărie, bar, personalul amabil cu care m-a înțeles într-un amestec de română – italiană și engleză.
Pentru astăzi ajunge. Urmează Veneția.

Cum mi-o fi norocul.

Ei, calatoria am incheiat-o, acum imi scriu memoriile.

La intoarcerea din concediu am gasit prin curte buruienilke si gazonul cat casa, asa ca mai intai am facaut ordine in , apoi am avut de turnat temelie si facut in jur de 16 ml de gard si azi am terminat, asa ca o sa am mai mult timp de scris. Lucrez deja la episodul Roma.

PARTEA a – IV –a ALATRI

Spre Alatri, ne hotărâm să nu mai mergem pe autobandă şi să folosim drumurile naţionale, cum le zicem noi. Setăm GPS să evite autobanda şi drumurile cu taxă şi începe aventura noastră pe drumurile secundare, prin toate satele şi cătunele, care, ca şi la noi sunt pline de gropi, cu limitări de viteză la 50 km/h. După circa două ore începem să urcăm prin munţi, care nu sunt aşa de înalţi ca la noi, dar cu foarte multe serpentine şi la un moment dat nenea GPS-ul ne spune că am ajuns. Oprim maşină, ne uităm stânga dreapta şi constatăm că suntem pe un vârf de munte cu ceva case răzleţe pe ici acolo. Sunăm neamurile din zonă care ne cer să le dăm indicii unde ne aflăm. Până la urmă ne înţelegem să mergem înainte şi să coborâm că suntem la circa 5 – 10 km de locul de destinaţie. Găsim un service deschis şi mergem la un mecanic cu telefonul pentru a-i explica gazdei noastre unde suntem şi unde să vină după noi. Acesta refuză, probabil nu ştia ce intenţii am, după care îmi ia telefonul alt mecanic şi discută el, dirijându-ne circa 3 km în faţă la un PECO unde în circa 5 minute vine şi gazda. De aici ajungem la destinaţie şi după un pic de odihnă trecem la vizitat oraşul. Dacă la noi, moşii şi strămoşii noştri au pus bazele localităţilor pe văile cursurilor de apă, la italieni au căutat înălţimile, astfel că aşezările lor sunt în vârful dealurilor şi s-au extins către văi. Aici am admirat talentul lor de a se uni cu stânca muntelui, aşezând temeliile caselor în prelungirea stâncilor, realizând clădiri care rezistă de sute de ani. În vârful muntelui am văzut o catedrală impunătoare construită pe stâncă, bine întreţinută şi funcţională. Peste tot vezi livezi de măslini, drumuri tăiate în stâncă, pavaje din piatră şi la fel străzi înguste, cu unic sens, pe care se strecoară şi maşini şi oameni. În comparaţie cu Roma, aici este mult mai curat. Aflu mai apoi de la finul meu că în zonă la Gotepardo este o grotă imensă pe care vreau să o vizitez. Am crezut iniţial că este ceva aşa neamenajat, dar după circa 15 – 20 km prin munţi cu drum asfaltat ajungem la o peşteră, cam în genul cum este Peştera Urşilor din Chişcău, jud. Bihor, dar mult mai mică. Taxa de intrare 6 euro. Am spus că este cam în genul Peşterei Urşilor de la noi întrucât este plină de stalctite şi stalagmite, fără oase de urşi. Conform explicaţiilor date de ghidul oficial în peşteră au fost găsite oase umane şi de capre sau oi, concluzionând că probabil oierii în transhumanţă s-au adăpostit acolo cu turmele, cand a căzut tavanul (stanca) peste ei. Pentru cei care se mişcă mai greu există un lift funcţional din parcare până la intrarea în peşteră. Seara o dedicăm spriţului şi discuţiilor ca între neamuri. Ne pregătim pentru plecare către Zagreb, circa 950 km.
Urmează peripeţii Zagreb, înşelăciunea de pe Booking.com. cu cazarea.

PARTEA a – V –a ZAGREB

Pe 10 mai ne luăm la revedere de la gazdele noastre şi pornim la drum către Zagreb, numai pe autobandă cu o viteză constantă de 120 km/h. Am iarăşi încurcături cu plata taxelor, pe care le platesc la ieşirea din Italia şi continui prin Slovenia unde deja aveam achitata vigneta. Pe la orele 21,00 ajungem în Zagreb şi deşteptul meu de GPS mă dirijează prin centrul oraşului pe unde circulau doar pietonii, dar în final mă opreşte în dreptul imobilului cu numărul menţionat pe rezervarea Booking com., repectiv Apartments and Rooms Gornji Grad. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, nici o firmă luminoasă cu denumirea de hotel. Văd că de la imobilul alăturat ies doi tineri merg şi le arat rezervarea, la care unul îmi spune în engleză că am ajuns bine şi merge alături şi descuie o poartă veche din lemn şi începe să strige la care iese o femeie în vârstă care îmi confirmă că am ajuns bine şi aici este hotelul. Mai mult decat de atât avea şi o hârtiuţă în mână cu numele meu. Îmi chem consoarta şi suntem conduşi la subsol, într-o încăpere care arăta ca o celulă de arest, un pic mai mare cu 2 paturi duble şi unul single şi îmi spune că aceasta este camera. Eu îi explic că am rezervat o camera cu un singur pat dublu, cu baie proprie, etc la care mă conduce pe un hol şi îmi arată o cameră mizeră cu un duş şi o chiuvetă, apoi o altă camera unde era un WC. Pe acel hol mai erau nişte uşi metalice cu nişte găuri mari în ele, la care nevasta zice că îi este frică să doarmă acolo. Revenim în cameră şi constatăm că nu se făcuse curăţenie cam demult, praful de un deget fapt pentru care îi spun că realitatea din teren nu corespunde cu descrierea de pe Booking com şi ca atare nu pot să accept să locuiesc două zile acolo. Baba o ţinea pe a ei că acestea sunt condiţiile, că este doar puţin praf şi că dat fiind faptul că am garantat rezervarea cu caradul de credit, dacă refuz cazarea va trebui să achit 60 euro pe care mii v-a retrage de pe cardul cu care am garantat. Îi cer timp de gândire şi pe la orele 22,00 încerc să contactez pe cineva de la Bookimg com de unde mi se spune însă că toţi vorbitorii de limbă română sunt agrenaţi în alte convorbiri. Singura soluţie pe care o am la îndemână ca să nu pierd cei 60 de euro este să blochez cardul de credit cu care am garantat, fapt pentru care sunt la bancă şi cer blocarea cardului până la revenirea mea în ţară. Eu nu foloseam acel card în străinătate pentru că aveam altul în euro deschis special pentru vacanţă. În momentul în care am avut confirmarea că plăţile din cardul de credit sunt blocate, mă duc la babă şi îi spun că refuz să mă cazez în asemenea puşcărie şi dau să plec la care aceasta strigă după mine că ia îmi va lua banii, la care îi spun OK, dacă poţi. Nici acum nu am deblocat cardul de credit.
Deja era ora 22,30, unde să dormi, făcusem aprope 1000 km, de obosit eram obosit, internet nu aveam. Discut cu soţia şi planificăm GPS pentru Novi Sad, apoi revenim la autobandă pentru a găsi un PECO cu acces la internet şi Wi-Fi. După circa 50 – 100 km găsim un PECO, luăm ceva de mâncare şi cerem acces la Wi-Fi la care personalul amabil îmi scrie în laptop parola, astfel că fac o rezervare de cazare la Novi Sad, pentru a doua zi, Zagrebul a rămas ca o amintire urâtă şi nevizitată. Până la ziua prindem căteva ore de somn în maşină. Revenind acasă am trimis o prima notificare la Booking com unde am sesizat neconcordanţa dintre descrierea de pe site şi cea de la faţa locului. Nici baba nu a stat degeaba şi a comunicat site-lui ca subsemnatul nu m-am prezentat şi nu am făcut check – in-ul de rigoare, nu că am refuzat cazarea pentru condiţiile mizere găsite şi neconcordanţa dintre descrierea de pe site şi realitatea din teren.. In această situaţie am trimis un email detaliat la Booking com cu situaţia de la faţa locului la care am primit răspuns că îşi cer scuze pentru neajunsul creeat, că au mai fost turişti care au păţit la fel, dar ei nu au nicio vină că publicitatea şi-o fac reprezentanţii locului de cazare, sfătuindu-mă pe viitor să caut locuri de cazare cu un rating de peste 7,5.
Urmează Novi Sad.

Imi pare rau pentru voi de patania cu cazarea din Zagreb. Va ramane ca un one point lesson pentru alte excursii.
Am peste 50 de cazari facute prin Booking, la hoteluri si pensiuni prin intreaga Europa (inclusiv Zagreb, in Aprilie a.c.) si n-am ratat niciuna. Ideea este sa parcurgi review-urile inainte de a rezerva. Pot sa fie zece "excelente", scrise din complezenta, dar doua-trei tot scot la suprafata niste probleme reale - alea trebuie sa-ti aprinda beculetele inainte de a da click pe rezervare. Uite, in cazul tau, chiar primul review ce zice:

Daca ai curiozitatea, citeste-le pe urmatoarele si, dand timpul inapoi, ai mai rezerva acolo?
Si inca o chestie. Unde iti planificasei sa parchezi masina? Ai sesizat ca "Public parking is possible at a location nearby (reservation is not possible) and charges are applicable"? Casa fiind in centrul istoric este de asteptat sa fie putine locuri de parcare in zona (posibil toate ocupate) si la costuri ce-ti pot strica orice chef.

Apreciez povestea te de calatorie si iti urez ca la urmatoarele sa nu mai ai incidente de nici un fel.

P.S. Cum am spus mai sus, in aprilie am fost in Zagreb, ca o etapa dintr-un tur prin Serbia, Croatia, Muntenegru si putin din Bosnia. Ma gandesc sa iau exemplul tau si sa scriu si eu un jurnal al calatoriei.

Si eu mai reyervat prin Booking com si nu am avut probleme, dar nu stiu acum ce naiba am facut ca m-am dus ca innecatu fara sa aprofundez cautatul pe internet, desi am avut destul timp din ianuarie pana in mai. Oricum lectia aceasta nu o voi uita sa usor. Pe viitor, tot patitul ii priceput.

Ce frumoasa calatoria ta, bravo si multumim pentru informatii.