Situatii limita la volan

si eu sunt convins ca in creierul meu, calculele care se faceau erau intense, dovada fiind perceptia vizuala care era diferita decat in situatiile obisnuite...
insa fara experienta accidentele pomenite nu se puteu evita...
indiferet cat e de ascutita mintea, in momentul in care ai de-a face cu ceva nou nu cred ca poate sa ia decizii prea rapide...

Interesante experiente. Si eu sunt de parere ca creierul ia aceste decizii dupa o evaluare complexa a situatiei si la diferite nivele corticale si subcorticale de comanda. Unele mai evoluate sau unele mai putin evoluate.
Am trecut azi pe langa locul unde s-a intamplat incidentul si cred ca tot varianta cu frana maxima(viteza scadea chiar sub 50 km/h) si iesirea pe acostament era cea mai safe. Rememorand incidentul mi-am dat seama ca in momentul premergator trecerii pe langa TIR si in momentul acesteia nu mai franam deloc. Deci un nivel prea mare al increderii.
Astazi am mai constatat un exemplu de decizie in care nivelul de incredere prea mare a creierului poate deveni periculoasa.
E vorba de franarea de urgenta pentru a opri pana la un obstacol aparut pe neasteptate(franare care nu implica schimbare de directie si cand nu aveti pe nimeni in spate).
Eu am constatat ca imi dozez franarea si opresc mereu langa obstacol. Dar daca aderenta se modifica brusc si masina nu mai poate invinge legile fizicii?
Am gasit ceva interesant intr-o carte de medicina a conditiilor extreme. Ma bag la citit.

Nu stiu multe despre functionarea creierului dar in mod sigur, experienta acumulata de sofer, automatismele cu care acesta s-a obisnuit, cunoasterea masinii, a traseului, etc... alte informatii stocate in memorie constient sau nu pot influenta in alegerea deciziei. Si spun asta dupa mai mult de 20 de ani de condus, ani in care am condus destule tipuri de autovehicule.

Un exemplu din experienta proprie: Soseaua Oradea-Arad, eram a doua masina dintr-o in coloana si toti acceleram la iesirea dintr-o localitate. Soseaua era in linie dreapta, asfaltul in regula, vizibilitate foarte buna. La un moment dat trebuia sa depasim o masina care oprise si astepta sa coboare cineva pe usile din dreapta. Toti am semnalizat si ne-am pregatit de manevra de depasire. In momentul in care iesisem pe jumatate pe contrasens, am observat ca masina din spate forta sa intre in triplare. Cum masina pe care incercam sa o depasim era oprita pe mijlocul sensului nostru de mers, pe spatiul de o bandasi jumatate ramas liber nu prea mai era loc de doua masini. Stiind ca am masina in stare buna, cu anvelope bune si frane in regula, am preferat sa redresez si sa franez in spatele masinii oprite. Am reusit sa opresc la timp, in siguranta, chiar daca n-a fost "moale". In situatia asta, am analizat starea drumului, distanta disponibila pentru franare si constient de starea tehnica a masinii, am decis ca este mai sigur sa opresc, decat sa risc sa-l scot de pe carosabil pe viteazul care vroia sa faca triplare.

Intr-o alta situatie, de ajutor a fost experienta. Mergeam pe soseaua Oradea-Deva, pe serpentinele din zona Varfurile. Era primavara devreme. Urcam pe partea insorita a muntelui, asfaltul era uscat. In varful muntelui, rampa si curba la stanga. Motor turat sa urc rampa, cand imediat dupa curba, in zona umbrita a muntelui, am inceput sa derapez, fata a luat-o spre stanga, spatele a fugit in dreapta. Am prins gheata pe zona urmelor pe care cau calcat rotile masinilor. Intre ele, asfaltul fiind mai ridicat, nu era gheata. Evident ca am corectat directia si am accelerat. Rotile au prins aderenta pe "coamele" uscate si am reusit sa redresez. In cazul asta, decizia a fost luata pe baza experientei.

In alta situatie, decizia a fost luata pe baza unei informatii memorate recent. Sofer incepator, cu doar cateva luni de permis. Eram in armata si am urcat la volanul masinii comandantului s-o duc de la spalat in parcul auto. Masina, un Aro 243. Eu la volan, soferul titular in dreapta. Eu, incaltat in niste slapi destul de aiurea, mai aveam la picioare presurile de cauciuc proaspat spalate, dar puse gramada. Tin minte ca era prima data cand conduceam Aro si m-a distrat pozitia coloanei de directie, undeva intre pedale. Chiar am zis ca daca nu stii unde e pedala de frana, misti piciorul drept spre stanga pana la coloana de directie si apesi in jos. Ideea aia a fost salvatoare. Aproape de intrarea in parcul auto, am redus viteza pentru ca cel din dreapta sa coboare sa deschida poarta, am mers cativa metri destul de incet, dar constatand ca tipul nu reuseste sa deschida la timp, am vrut sa opresc. Cu piciorul drept am calcat pedala de frana, dar slapul ud, care alunecase pe picior, atingea pedala de acceleratie. Ca treaba sa fie perfecta, frana "tinea jos" iar acceleratia "tinea sus". Urmarea a fost inainte ca frana sa actioneze, motorul a reactionat la apasarea acceleratiei si masina a tasnit inainte. In fata mea la maximum 2 metri, colegul incerca sa deschida poarta. In lateral erau doua cladiri si nu aveam unde sa virez pentru a-l evita. In momentul ala am realizat ca o sa-l zdrobesc e poarta daca nu opresc pana la el. Am realizat ca trebuie sa calc frana in asa fel incat sa nu ating si pedala de acceleratie si mi-am amintit de remarca cu coloana de directie si gasirea pedalei de frana. Asa ca am strans tare de volan, am ridicat piciorul drept, l-am dus spre stanga si in momentul in care am atins coloana de directie, am apasat cu putere pedala de frana. Concomitent, cu piciorul drept am apasat ambreiajul. Am reusit sa opresc la cativa centimetri de genunchii colegului. In aceasta situatie, luarea deciziei a fost influentata de informatia recenta privind pozitia cloanei de directie. Oricum, de atunci nu mai conduc in slapi sau descult si nu mai accept sa am la picioare niciun lucru care sa incomdeze (sau sa intre sub pedale).

Deci, concluzia mea este ca independent de principiile de functionare a creierului, in situatiile in care trebuiesc luate anumite decizii in timp util, conteaza foarte mult si alti factori cum ar fi:
- timpul avut la dispozitie pentru a reactiona (a nu se confund cu timpul de reactie, care reprezinta timpul in care soferul reactioneaza efectiv);
- reflexele dobandite si antrenate (a se vedea relatarea lui mumus care a reactionat intr-o maniera agresiva, avand cateva mici "antrenamente" de drift.);
- experienta si cunostintele acumulate in timp, completate cu siguranta data de o masina bine intretinuta (nu neparat performanta);
- cunoasterea foarte buna a masini si a modului in care aceasta raspunde la comenzi.
Cred ca doar instinctul de conservare, fara a fi dublat de factorii enumerati mai sus, pot duce la decizii neinspirate, cu consecite neplacute.

Pentru a putea evita situatiile neplacute, incerc sa respect cateva reguli pe care mi le-am impus singur.
Incerc sa vad peste masina/masinile din fata, penru a catiga putin timp de reactie atunci cand este necesar.
Desi nu am jucat sah de foarte multi ani, incerc sa anticipez manevrele celorlalti participanti la trafic.
Evit sa fac manevre disperate in trafic, pentru a nu speria soferii cu mai putina experianta.
Si ar mai fi dar pic de somn. O sa mai completez maine.
Noapte buna.